La editura Nona a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț a apărut ediția a treia a lucrării „Plutăritul pe Bistriţa. Incursiune în istorie”, autor fiind profesorul bucureștean Constantin Cojocaru-Țuiac, originar din Borca (Neamț).

Evenimentul lansării volumului va avea loc în zi de mare sărbătoare, duminică, 8 septembrie 2024, la Căminul cultural din Borca (Neamț), ora 14:00, vremea când localnicii vor fi celebrat Nașterea Maicii Domnului la biserica din comuna natală a autorului.

Ţinutul Neamţ a beneficiat, datorită aşezării geografice, mai ales prin curgerea Bistriţei de-a lungul judeţului, de plutaşi destoinici, experimentaţi. Dar, după construirea barajului de la Bicaz şi apariția lacului de acumulare, pe Bistriţa plutăritul a încetat să mai fie practicat. Astfel că această fascinantă incursiune pe care ne-o propune Constantin Cojocaru-Țuiac prin cartea sa, „Plutăritul pe Bistrița. Incursiune în istorie” face ca lucrarea să fie valoroasă, una document care vorbește despre două meșteșuguri astăzi dispărute.

Este o poveste documentată, dar mai ales trăită și apoi transmisă prezentului și viitorimii de către profesorul Constantin Cojocaru-Țuiac, originar din Borca (Neamț).

În cele aproape patru sute de pagini ale volumului autorul își conduce cititorul pe un drum complet (și complex) al acestui mijloc de transport folosit de înaintașii noștri. Constantin Cojocaru-Țuiac, folosind și experiența personală de urmaș al unor plutași destoinici – bunicul și tatăl său), el însuși fost plutaș, aduce în prezent două meșteșuguri astăzi dispărute. În primul rând, construirea plutei, parte fundamentală pentru cel de-al doilea, conducerea plutei, plutăritul în sine. Ambele activități cerând cunoștințe și abilități speciale fără de care nici unul dintre aceste meșteșuguri nu ar fi existat.

Cititorul ia cunoștință, pe larg, despre etapele care trebuie parcurse în acțiunea de construire a plutei. Din ce fel de lemn, cum este transformat lemnul unui copac până ajunge la stadiul de buștean gata de a fi legat pentru a constitui, împreună cu alții, o plută. Autorul folosește o întreagă terminologie tehnică, în legătură cu plutăritul, terminologie care poate fi clasificată chiar lingvistic, ea cuprinzând termeni străvechi dacici, precum: butuc, copac, termeni greceşti medievali, cum sunt catarg, galion, trinchet, termeni turceşti în legătură cu exportul intens de cherestea la Constantinopole, timp de sute de ani precum: cherestea, dulap, raclă, manele, taftaluc şi, bineînţeles, mulţi termeni româneşti, precum: ciocârlie, căpătâi, chingă, cui, buză, ureche.

Fie ele plute de galion, de catarge, de cătărgele, de truncheți, de raele, ori plute din dulapi (o altă categorisire cu care autorul își familiarizează cititorul de-a lungul cărții), aceste mijloace de transport intrate în istorie au în componența lor o sumedenie de mici părți, fiecare cu importanța sa: argea, buzar, catarg, cârmă, fălcică, gânj, ghilă, huzăr, manea (par folosit de plutaș drept pârghie!), raia (lemn rotund), resteu. Toate acestea, precum și multe altele, explicate în Glosarul întocmit cu acribie de autor, la finalul lucrării.

Sunt descrise cu lux de amănunte de fostul plutaș și acțiunile de coborâre a unui plute la apă precum și navigarea sa de la plecare și până la sosire. Prilej pentru cel care parcurge filele cărții să se familiarizeze cu alți noi termeni cu legătură directă sau adiacentă acțiunii de plutărit: cârmaci, dălcăuș, dolie, dragoman (de plute), genune, hait, hăitaș, jneamăn, închisoare (de plute), mijlocar, nahlap, puhoi, șfor, șprait, țuiac, vârtej, zăpor.

Constantin COJOCARU-ȚUIAC

Lucrarea mai conține, pe lângă un istoric al plutăritului în lume și pe plaiurile românești – sunt făcute ample referiri la plutăritul pe lângă cursul Bistriței, pe Olt, Mureș, Vaser – un întreg album de imagini ilustrative răsfirate pe întreg cuprinsul cărții.

Demonstrația în scris a plutăritului este făcută, în ultimele pagini, și vizual. Constantin Cojocaru-Țuiac pune la bătaie fotografii document de la una dintre ultimele sale coborâri cu pluta pe apa Bistriței, efectuată în 2011, plecând din Borca natală. Plută realizată de autorul însuși, împreună cu alți consăteni ai săi, a fost condusă, având turiști la bord, în josul apei cale de patruzeci și cinci kilometri.

Constantin Cojocaru-Ţuiac s-a născut în anul 1936 într-un sat înconjurat de păduri de pe malurile Bistriţei. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în comuna natală Borca, județul Neamţ. Obligat de soartă (orfan de tată de la vârsta de patru ani), din copilărie a muncit la pădure, apoi ca plutaş pe Bistriţa. Înfiinţarea unui liceu în Borca i-a creat condiţii de a-şi continua studiile. A absolvit liceul, apoi Facultatea de Istorie-Filozofie a Universitătii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Repartizat ca asistent univ. la Catedra de Ştiinţe Sociale la U.M.F. din Târgu Mureş, nu i-a plăcut disciplina pe care o preda (socialism ştiințific), a părăsit-o, a urmat un curs postuniversitar de doi ani la Facultatea de Drept din Bucureşti, după care a fost angajat ca funcţionar superior în Ministerul Afacerilor Externe, în perioada anilor 1971-1978, activând ca diplomat la Ambasada Romaniei din Paris.

În ultimii douăzeci de ani de activitate a lucrat în domeniul turismului international, la O.N.T. Carpaţi, din Bucureşti.

După pensionare, a elaborat lucrarea „Plutăritul pe Bistriţa, Incursiune în Istorie”, după cum mărturisește chiar autorul, prima şi singura carte consacrată acestei îndeletniciri, scrisă de către un fost plutaş.